Buxusul, cunoscut si sub denumirea de cimisir sau boschet, este un arbust vesnic verde, prezent in gradinile europene de secole. Cu frunze mici si lucioase si o forma densa, este adesea utilizat in garduri vii, borduri si forme topiare. Desi creste lent, ofera un efect vizual puternic prin regularitatea sa, fiind ideal pentru gradinile ordonate si elegante.
In acest articol vei afla cum sa ingrijesti corect buxusul, care sunt cerintele sale de mediu si ce probleme pot aparea in timp.
Pozitionare ideala: lumina, dar nu prea mult soare
Buxusul prefera zonele semiumbrite sau cu soare bland. Poate tolera si soarele direct, dar in zonele foarte calduroase este bine sa fie protejat in orele de varf. Curentul de aer rece sau vantul puternic ii poate afecta frunzisul, mai ales iarna. Alege o pozitie ferita si stabila pentru rezultate de durata.
Solul potrivit pentru un buxus sanatos
Acest arbust iubeste un sol bine drenat, usor calcaros si cu pH neutru spre alcalin. Evita plantarea in soluri acide sau grele (argiloase), care pot duce la stagnarea apei si la probleme de sanatate ale plantei. Daca solul este compact, il poti imbunatati cu nisip sau compost matur.
Udare corecta: echilibru intre umiditate si drenaj
Desi buxusul rezista bine la seceta dupa ce s-a stabilit, in primii ani are nevoie de umezeala constanta. Important este sa nu uzi excesiv si sa eviti baltirea. Radacinile buxusului sunt superficiale si sensibile, iar excesul de apa poate duce la boli fungice. Mulcirea bazei ajuta la pastrarea umiditatii si la reglarea temperaturii solului.
Tunderea – secretul formei perfecte
Unul dintre marile avantaje ale buxusului este ca suporta tunderi frecvente. Prima tundere se face primavara, in aprilie-mai, apoi se mai pot face una-doua corecturi pe parcursul verii. Se evita tunderea toamna tarziu, pentru a nu stimula cresteri sensibile la ger. Taierea regulata mentine planta densa si ofera ocazia de a crea forme geometrice sau artistice.
Fertilizarea: mai putin si mai rar
Fertilizarea se face o data pe an, primavara, cu un ingrasamant cu eliberare lenta, special pentru arbusti ornamentali. Nu este nevoie de cantitati mari – buxusul nu are un consum ridicat de nutrienti. Evita fertilizarile repetate sau in exces, care pot afecta echilibrul plantei.
Daunatori si boli – ce trebuie sa stii
In ultimii ani, buxusul este tot mai des atacat de omida buxusului (Cydalima perspectalis), un daunator invaziv care poate distruge complet frunzisul. De asemenea, poate aparea paduchiul testos sau ciuperci precum Cylindrocladium buxicola. E important sa monitorizezi planta regulat si sa aplici tratamente la primele semne de infestare. Preventia e cheia!
Protejarea plantei iarna
Frunzisul buxusului ramane verde si iarna, dar poate suferi de arsura frunzelor in perioadele cu ger si soare puternic. Daca este plantat in zone expuse, se recomanda protejarea cu plase de umbrire sau materiale speciale anti-inghet. Udarea ocazionala iarna (in zile mai calde) poate fi benefica in perioadele fara zapada.
Inmultirea – simpla si eficienta prin butasire
Buxusul se inmulteste cel mai usor prin butasire, in lunile de vara. Se aleg lastari semilemnosi, care se planteaza in substrat nisipos, intr-un loc umed si cu lumina difuza. Radacinile se formeaza lent, dar cu rabdare poti obtine plante identice cu cele-mama.
Buxusul in gradini clasice si moderne
Datorita formei sale compacte si capacitatii de a fi modelat, buxusul este ideal pentru gradinile simetrice sau cu influente clasice. Este nelipsit din gradinile frantuzesti sau din parcurile baroce. In acelasi timp, poate fi folosit si in gradini moderne, ca accent verde peren, prin forme cubice, sferice sau spiralate.
Soiuri disponibile pe piata
Cele mai cunoscute specii si soiuri sunt Buxus sempervirens, Buxus microphylla si Buxus ‘Suffruticosa’. Acestea difera prin dimensiunea frunzelor, viteza de crestere si rezistenta la ger. Alegerea soiului potrivit depinde de amplasare si de rolul estetic dorit in gradina.
Un clasic mereu actual
Buxusul este o alegere clasica si sigura pentru cei care doresc structura si eleganta in gradina. Cu o ingrijire minima, dar atenta, poate trai zeci de ani si isi va pastra frumusetea indiferent de sezon. Este, fara indoiala, una dintre plantele fundamentale in arhitectura peisagera europeana.